Dar între zidurile înalte ale închisorii,
ca între două maluri înalte de mare,
un înotător atras de departe de-un geamăt imens
ieșea din apele tale
oraș
înecat
în adolescență.
Cu furie scutura pletele
scutura de pe piele o apă amară
și alerga
pe nisipul fierbinte
pe care aerul plutea ca flăcări incolore.
Așteptând plecarea într-o mare aventură,
cu două buze reci pe un obraz de copil
spuneam în pumni
rugăciunea de sânge a revoltei.
Spuneam în pumni
o rugăciune de sânge
și ca un mare călător căutam între stele
un braț și un deget întins,
călăuză,
prieten.