Aici, da aici cu vorbe limpezi alerg, obosesc,
ca o iertare cad în genunchi, recunosc între degete
lâna scumpă a unei așteptări
Te ridic ca pe un arpegiu, o paloare și gândul meu
ca un turist înfometat urcă spre
pâinea albă a zăpezii din munți
Așa aștept lăptăresele cu spuma caldă a dimineții
în faietoanele zgomotoase
Voi recunoaște o tremurare, o toamnă
în hainele calde ale focului