așa că dis-de-dimineață
eram în vârful nasului
Tău
cu amiaza gâfâind încăpă-
țânat pe aproape

tristețea lumii mi se în-
tindea ca un tort la
picioare
numai buzele Tale con-
turând zarea mă țineau
în viață

în sfârșit
ștergându-și sudoarea
sosi bolborosind și Amiaza:
“ia să văd și eu ce te tot
fâțâi tu pe cremenea asta”