Vecin era Dumnezeu cu Cain
Mirosea a rufe călcate, a dude
Securea pesimistului doarme în cui
Copacii scapă un fruct ca un cuvânt auzit în copilărie
– fraze întregi de spațiu de stele...

A cheltuit o viață ca să-ți dai seama
că spuneai câine, pisicii

Atâtea ape dulci fac mările sărate

Ea călca rufe și cânta
și cânta c-un deget de la munte
sub coroana dudului

Tată, au încetat culorile!

– cu buzele ca două monede coclite,
copilul strigă vidului