Lui Mircea Sântimbreanu

Sunt vechi
Ca taina şi ca marea.
Ca raza cea de sus
A bolţii.
În mine
N-a murit mirarea
Chiar dacă
Mă răniră colţii.
Sunt vechi,
Cu lacrima de-o seamă,
Cea de la care-mi
Iau fiinţă.
Iubirii îi dau chip
De mamă
Şi urii
Chip de suferinţă.