De ce, o, Doamne, dăruit-ai
Ochilor mei întristaţi
O Ţară atât de frumoasă
Şi-ndureratului meu auz
Un cântec atât de ales
Şi sufletului meu zbuciumat
Femeia fără de seamăn
Când braţele mele
Sunt încă nedestule a ocroti
Comorile ce mi-ai adus?
Dă-mi Cerul Tău,
Întregul cer în care
Să-mi găsesc părinţii
Şi pe Tine, Doamne,
Iar împreună şi nedespărţiţi
Să fim de ajutor
Şi rodnic sprijin
Acestui neam prea chinuit
Şi vremea s-o refacem!