Sub sumbrele bolți ale melancoliei noastre
Seara se joacă umbrele morților îngeri.
Pe deasupra iazului alb
Sălbaticele păsări s-au dus.

Visând sub albe răchite
Ne mângâie fața stele-ofilite,
Se-nclină-năuntru fruntea trecutelor nopți.
Într-una se holbează la noi chipul albelor noastre morminte.


Domol se năruie vântul pe solitara colină
Goalele ziduri ale-ntomnatei dumbrăvi.
Pe sub bolți de mărăcini
O, frate noi, oarbe arătătoare, spre miezul nopții urcăm.


Traducere Mihail Nemeș