Goală și moartă e casa tatălui,
Sumbră oră
Și deșteptarea-n grădina cuprinsă de-amurg.

Întruna ți-e gândul la chipul alb al omului
Departe de vuietul timpului.
Peste-o visare se-nclină verzile crengi, bucuroase;

Cruce și seară,
Pe cel de sunete plin îl cuprind cu brațe de purpură
Steaua-i și zvonul albăstriilor flori.


Traducere Mihail Nemeș