Copaci de umbre,
insule naufragiază în vaste acvarii,
bolnavă noapte,
pe pământul care se naște:

un sunet de aripi
de nor ce se deschide
pe inima mea:

nici un lucru nu moare,
care să nu trăiască în mine.

Tu mă vezi: sunt atât de ușor,
atât de înlăuntrul lucrurilor
încât umblu cu cerurile;

iar când Tu vei voi
să mă arunci în sămânță
voi fi deja obosit de greutatea care doarme.



Traducere Ilie Constantin