Îndrăgit-ai, fată, văd,
Nopțile de lună pline:
Zorii află pe omăt
Urme fine de botine.

Știu, sub apele lunare,
Timpul nopții, clar și mut,
Pace nu și-ndemnuri n-are
Pentru somn în așternut:

Ceru-i ars de nestemate,
Crengile-s de rază grele,
Luna, din tărie, bate
Ținte, pe omăt, de stele.

Doar un duh, mișcând din gene,
Să nu iște vreo vâltoare
Ce-ar ascunde sub troiene
Fir de dor și de cărare.

1843
Traducere Emil Burlacu