Cu mister sfârșesc
pe ascuțișuri de coamă
supuse unei linii
fidelă privirii,

clarele, prietenoasele
ziduri ale unui mister,
invizibil înăuntrul
blocului de aer.

Divină-i lumina lui:
mister fără umbră.
Umbra dezvăluie
josnice măști.

Mister desăvârșit,
desăvârșirea cercului,
cercul rotunjimii,
secretul cerului.

Misterios
strălucește, apoi se retrage.
Cine? Dumnezeu? Poemul?
Misterios.