Lui M. Lozinski

Mai durează, nesfârșit, – ziua grea, de chihlimbar!
Ce imposibilă e tristețea, ce zadarnică așteptarea!
Ș din nou la menajerie cerbul cu glas de argint, amar,
Vorbește de aurora boreală ce-și răsfiră culoarea.
Și eu chiar am crezut că există zăpadă răcoroasă
Și albastră cristelniță pentru bolnavi, năpăstuiți în toate,
Ș a sănioarelor goană șerpuită, strâmbă, albicioasă
Prin străvechea zvonire a clopotnițelor depărtate.

(1912)