Doar în încăpere doar în locuința ta strîmtă

ceea ce nu cunoști: peretele fraged ca o piele de copil

o pată de lumină înfulecă totul

un singur deget descîntă trupul întreg

apoi bate-n toba răgușită a spațiului

și nimeni nu intră nimeni nu iese

amînarea se sufocă pe sine

instantaneu devine uitare

pe tavan un nor de lapte

viața adie spre ușa de hîrtie.