Se-aude pulsul domolit al duminicii-
Pielea mea de șarpe bătrân și somnoros
Nu mai reflectă speranțe iluzii
Și nici chiar soarele nu-i mai dă străluciri

Sarea vieții a intrat în pământ
Inflație de lucruri obositoare
Sufletul s-a prefăcut în cuvânt
Iar trupul meu e o mică planetă ce moare.